"Da-mi, Doamne, sanatate si bani, ca restul
cumpar!"spun inteleptii. Prima tentatie, cind auzi
aceasta stranie ruga, e sa zimbesti
ingaduitor. Apoi, aprofundind ideea, observi ca miezul ei
e plin de un dramatism ireversibil. Cind abia deschid
ochii catre lume, oamenii invata ca banii nu te pot
face fericit, decit in mica masura. Mai intii, crezi. Dar
anii trec, necazurile se abat asupra ta si, brusc, ai
revelatia crunta ca te izbesti de problema banilor cam
la fiecare pas.
Exista o virsta cind esti sigur ca iti trebuie
extrem de putin ca sa fii fericit. Ca ai nevoie doar de
dragoste si de o coaja de piine ca sa supravietuiesti
boem. Tinereatea prezinta avantajul ca amortizeaza
orice tristete. Totul poate fi luat de la capat. Te
simti iubit, puternic, tinar si plin de perspective. Pina
in ziua in care femeia pe care o iubesti si pentru
care ti-ai fi dat ani din viata te paraseste pentru un
barbat plin de bani, cu limuzina si apartament de
lux. Esti idealist pina in clipa in care esti "la casa
ta" (asta in cazul fericit in care ai casa) si te
lovesti de birocratie, coruptie si rea vointa. Atunci
stii ca ai nevoie de bani ca sa deschizi o usa, ca sa
convingi o persoana sa te ajute, sa impresionezi placut
femeia pe care o iubesti, sa te imbraci rezonabil, sa
poti sa faci un cadou fiintelor iubite.
Urasti ideea ca banii inseamna mult intr-o viata
de om, dar odata cu ura se aduna si luciditatea. Cruntul
adevar prinde contur din ce in ce mai clar. Nu te poti
misca fara bani. Te maturizezi, rudele ti se imbolnavesc
si stau prin spitale, copii merg la scoala, casa se
pravaleste peste tine daca n-o renovezi, intervin tot
felul de urgente, iar pentru toate astea ai nevoie de
bani. Bancnotele, prozaice de felul lor, iti pot
transforma viata in poezie. Si atunci te trezesti
filozofind absurd. Te dai cu capul de pereti incercind
sa intelegi de ce nu poti trai civilizat si fara
bani, atita vreme cit marii cugetatori nu mai conteneau
sa-i dispretuiasca.
Totul costa bani. Hrana, apa, transportul
favorurile, actele, reparatiile, imbracamintea, medicamentele, igiena, toate iti cotrobaie prin buzunare ca o amanta
intretinuta. Ei, banii, nu sint niciodata suficienti
pentru a te face fericit. Oricit de bun ti-ar fi
salariul, oricite averi ai aduna, vrei mai mult.Banii
sint un drog. Dau dependenta. Nu te poti opri din goana
dupa bunastare. Apoi, odata imbogatit, te temi pentru
banii tai."Decit sa le duc dorul, mai bine le duc
grija!" zicem, insa, cu totii.
Unii oameni isi doresc toata viata sa iasa din
saracie si nu reusesc. Altii au o idee buna, se lanseaza
in afaceri si ajung foarte bine. Altii se trezesc cu
miliarde peste noapte, de la loterie. Altii fura, se
imbogatesc dar la un moment dat pierd tot, printr-o
razbunare a sortii. Ciudat e ca nici unul dintre
acestia nu e fericit. Saracii sint tristi, la fel de
disperati sint si cei care au bani si vor mai mult, sau
care au avut si nu mai au.
Sociologii si psihologii au scris tone de carti
despre bani. Concluzia a fost, de fiecare data, ca nu
poti trai confortabil nici bogat, nici sarac. Nu exista
o lege potrivit careia bogatii plesnesc de fericire
iar saracii pling intruna. Trist este insa ca, in afara
de sanatate, totul se poate cumpara, odata si
odata: lucrurile, oamenii, fericirea...
English
